Exclusivitate

Kyōto – orașul de care se pare că nu mă mai satur – mai are încă secrete. De fapt, nu secrete, ci colțuri ascunse. Locuri în care n-am ajuns încă.

Săptămîna trecută am trecut iar pe-acolo, într-o vizită-fulger de o singură zi. Și, ca de obicei, a fost bine – Kyōto nu dezamăgește. De data asta, a oferit o exclusivitate 🙂

Am trecut întîi prin Arashiyama, unde era puhoi de turiști, și apoi am luat-o încet pe străzi într-o plimbare, spre locuri mai puțin aglomerate și zone mai discrete. Și-am ajuns la Jizō-in, supranumit “Templul bambusului” (Take no tera).

Exclusivitatea? Păi… nu era nimeni la Jizō-in. Absolut nimeni, nici țipenie de om. Să ai un templu întreg numai pentru tine, să te plimbi printre trunchiurile foșnitoare de bambus fără să se audă nici o voce, să te învîrți zeci de minute printr-o grădină care pare că nu se mai termină, să stai pe veranda unei case vechi de lemn să privești frunze și mușchi și pietre – ce poate fi mai fain?

Liniște. Numai priveliști și mirosuri și gînduri.

A fost atît de bine încît nici nu m-am îndurat să scot telefonul prea des, așa că am făcut numai trei poze. Atît. Una cu poteca mărginită de bambuși de la intrare,

Kyoto 1

una cu o parte din grădină

Kyoto 2

și ultima cu un petec de mușchi luminat liniștit de soarele cu dinți de februarie.

Kyoto 3

Aș mai fi stat acolo, cu liniștea și gîndurile. Poate data viitoare.

2 Comments

  1. valy said:

    Frumos 🙂

    29/02/2016
    Reply
    • roman said:

      🙂

      29/02/2016
      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 + 5 =