Stînjeneii

I-am văzut. I-am văzut! Pe toți, pe viu, i-am văzut de la doi pași, dincolo de o sticlă subțire. Frumoși, simpli, aproape magici. Stînjeneii lui Ogata Kōrin – kakitsubata, cum li se spunea pe vremuri:

Cît am stat în muzeu în fața panourilor imense pictate de Kōrin, mi-am adus aminte de toate cursurile și seminariile pe care le-am predat de-a lungul timpului, în care țineam în brațe albume de artă gigantice deschise la imaginea asta cu stînjeneii, sau în care, mai tîrziu, arătam spre un power point impersonal, oprit tot la imaginea asta. Stil nou de artă, inovație, desprindere de tradiție, foiță de aur, linii simple și elegante, blablabla… nu mai țin minte ce explicații dădeam, dar nici nu contează. Toate informațiile astea se găsesc prin cărți, prin articole, pe net, însă nu înseamnă nimic puse alături de cele cîteva panouri subțiri pe care sînt desenate florile astea atît de frumoase.

Da, sînt frumoși stînjeneii ăștia.

***

În spatele muzeului se află și o grădină în care, în ton cu expoziția Kōrin, se ascunde și un petec de stînjenei adevărați. Puțin fanați, pentru că primăvara e deja pe sfîrșite, dar aproape la fel de spectaculoși.

stinjenei

Și, într-un colț, cîțiva arțari ale căror frunze anunță un peisaj minunat la toamnă:

stinjenei si momiji

În partea opusă, lîngă o casă mică de ceai, am dat și peste un soc subțire, cu flori parfumate care mi-au adus aminte de vară și de copilărie:

soc

Pe una din potecile din grădină, doi Buddha aduși la un moment dat din China, cu cele mai senine chipuri pe care le-am văzut vreodată la niște statui: 

buddha 1

buddha 2

 Flori, liniște, împăcare, amintiri frumoase, dor. O zi minunată sub semnul stînjeneilor.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

thirteen + 3 =