Un veac de fotografiat

Dacă sînteți prin Japonia, vă plimbați agale pe stradă și dați la un moment dat de o bătrînă măruntă la trup, cu ochelari mari à la Sophia Loren, cu un zîmbet larg în ochi și pe buze și cu un ditamai aparatul foto atîrnîndu-i la gît, să știți că tocmai v-ați întîlnit cu o eroină. La propriu. Bătrîna cu pricina are 100 de ani, energie cît pentru trei vieți, o poftă de muncă nemăsurată și un ochi magic prin care vede toată lumea din jur. E Tsuneko Sasamoto (笹本恒子), prima femeie fotojurnalist din Japonia. S-ar putea să vă ațină calea, să vă spună să vă vedeți mai departe de treabă ca și cum ea n-ar fi acolo și să vă facă pe nesimțite o fotografie care să rămînă în istorie…

Da, are 100 de ani. Da, încă e activă ca fotograf. Da, încă are puterea să întîmpine lumea cu un zîmbet. S-a născut în 1914, în primii ani ai perioadei Taishō, și în 1940 a intrat în Japan Photo Library, cea mai mare agenție de fotografi din perioada respectivă. A fost prima femeie care a făcut asta, mergînd împotriva curentului de a studia pictură, pian sau alte arte de-astea mai soft considerate mai potrivite pentru domnișoare de pension.

Cu aparatul în brațe, cu tupeu, a mers cot la cot cu bărbații din jur în cele mai grele misiuni: a fotografiat tinerii hitleriști veniți în Japonia la schimb de experiență, membri din familia imperială, pe generalul MacArthur, pe scriitorii importanți ai vremii, pe femeile care luptau pentru o carieră, piețele ilegale de fupă război, ghetto-urile sărace din cartierele mărginașe ș.a.m.d.. Felii de viață. Cu tenacitate, s-a impus într-o lume dură, dominată de bărbați, cărora le-a cîștigat respectul șî admirația – de-asta e eroină.

Fotografiile ei sînt deopotrivă frînturi de viață de zi cu zi și bucăți de istorie. 

***

De pildă, un show de striptease exclusiv pentru femei în Asakusa anilor ’50. Ca să se convingă de faptul că la un astfel de show nu se întîmplă nimic dubios, soțiile / mamele / gospodinele care locuiau în zonă au fost invitate special la o reprezentație numai pentru ele. Iar Sasamoto a fost și ea de față…

***

Rikidōsan 力道山, unul dintre primii luptători profesioniști de wrestling. Aflată într-un grup de ziariști care vizitau o sală de antrenament, Sasamoto l-a întrebat brusc pe Rikidōsan dacă nu vrea să exerseze cu greutățile, iar luptătorul s-a conformat imediat, spre mirarea tuturor celor prezenți.

***

Domul atomic de la Hiroshima în 1953. Înainte de construirea muzeului memorial, în apropierea domului se afla un cimitir, pe care Sasamoto l-a surprins într-o fotografie rarissimă.

***

Jurnalistul și criticul Mihō Tokutomi, surprins într-unul din puținele momente de destindere, zîmbind. Sasamoto îi ceruse s-o ignore și să se poarte natural.

***

Pictorița Setsuko Migishi în curtea atelierului său. Fotografia face parte din seria “Femei născute în perioada Meiji” prin care Sasamoto omagiază figuri celebre ale vieții culturale.

După ce-am plecat de la expoziția Sasamoto de la Yokohama, am făcut cîteva sute de poze în jumătate de zi. E genul ăla de expoziție care îți dă curaj și încredere. Poate e datorită personalității artistei 🙂

***

P.S.: Între timp, căutînd detalii despre Sasamoto, am găsit și un interviu cu ea, în care critică dur societatea japoneză și spune răspicat că ideea de egalitate între bărbați și femei cu care se bat în piept guvernanții nu e decît o chestie de suprafață, de declarații sforăitoare. Și că își dorește ca femeile să lupte mai mult pentru egalitatea asta…

Ce minte aprigă și tăioasă!

 

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × five =